Cum e când ideile de marketing pe social media sar calu’?
Stai liniștit în fața telefonului, derulând absent prin feed-ul de social media, când deodată îți sare în ochi o postare de la un influencer cum că să sărim cu likeurile pe Firma X, că e pentru o cauză nobilă, să nu fim nașpa….vorba aia.
Textul, însoțit de o imagine a unor copii cu fețe angelice și sărmane, îți spune că pentru fiecare like pe această postare, Firma X va dona un bănuț copiilor defavorizați din Satul Y. Îți vine să faci o pauză, să te uiți mai atent la ecran și să-ți spui: „Stai puțin, ceva nu se leagă aici…”
De ce? Pentru că, să fim sinceri, conceptul e la fel de cinic ca o supă la plic servită la o masă de gală. Când o companie decide să-și construiască strategia de marketing pe baza copiilor defavorizați, apelând la o schemă de donații bazată pe like-uri, te întrebi dacă nu cumva ceva s-a pierdut pe drum.
Imaginați-vă dialogul din spatele scenei. Un creier de marketing, stând în lumina albastră a laptopului, strigă: „Avem nevoie de un plan genial! Cum să facem să creștem engagement-ul?” Altul, mai inspirat, răspunde: „Oamenii iubesc să simtă că ajută pe cineva! Și care sunt cei mai vulnerabili?” „Copiii săraci din mediul Y!” vine răspunsul. „Perfect! Punem o poză emoționantă, spunem că donăm un bănuț pentru fiecare like și voilà!”
Între timp, în departamentul de design grafic, un alt angajat, cu ochii obosiți și mouse-ul în mână, lucrează de zor la layout-ul postării. Cu un gest fin adaugă un efect de sclipici în jurul imaginilor copiilor, gândindu-se: „Dacă tot e să facem ceva cu impact, măcar să arate strălucitor.” Între două sorbituri de cafea, se întreabă dacă această imagine emoționantă și „brillant” ar fi trebuit să fie doar atât: un impuls sincer pentru oameni să doneze direct, fără a fi nevoie de like-uri ca monedă de schimb. Însă, resemnat, trage liniile de contur pe coperta strălucitoare și o pregătește pentru publicare.
Ei bine, iată-ne aici, într-un univers în care like-urile sunt măsurate în bănuți, și copiii săraci sau încercați de alte probleme devin pioni în jocul de șah al marketingului. Este asta etic? E ca și cum ai împinge un copil pe scenă, i-ai spune să plângă în fața unui public vast, doar ca să câștigi aplauze și, în final, să vinzi mai multe produse.
Pe de o parte, ideea de a dona bani pentru o cauză nobilă este lăudabilă. Însă, pe de altă parte, legarea acestei donații de engagement-ul de pe social media ridică întrebări. În loc să fie un act de altruism autentic, pare mai degrabă un instrument de marketing machiavelic, o tactică ce transformă empatia în capital de PR.
Așadar, să fim realiști: like-urile și inimioarele nu sunt monede de schimb pentru filantropie. Și, dacă tot vorbim de donații, poate ar fi mai bine ca marile companii să-și scoată portofelele și să doneze direct, în loc să ne ceară să le dăm un like pentru a contribui cu un bănuț la o cauză nobilă. Până la urmă, copiii din Satul Y merită mai mult decât un joc de-a like-urile pe internet.
O voce ascunsă după monitor parcă se aude: „Da, domne’, dar măcar fac ceva… spre deosebire de ăștia de la stat!”
Care stat? Cel în fața tastaturii?
Scena e completă. Oamenii sunt în perioada sărbătorilor. “De Crăciun fii mai bun” sau “Fie ca lumina”.
Un întreg birou își continuă activitatea frenetică, construind un monument de marketing din butoane, like-uri și design strălucitor, în timp ce copiii săraci devin o simplă notă de subsol într-o campanie online.
Ah, frumusețea cinică a lumii moderne!